Prima mea iesire peste hotare a fost mobilitatea din Italia, in orasul
Verona, ocazie care mi-a fost oferita de participarea in proiectul Multilateral
Comenius “Tradition Diversity and Acceptance”. A fost ceva nou, captivant si de
neuitat pentru mine, in primul rand pentru ca am calatorit cu avionul si apoi
pentru ca am cunoscut oameni deosebiti si am trait experiente de neuitat.
Plecarea a avut loc de pe Aeroportul din Cluj Napoca, dis de dimineata. Dupa un zbor care a durat aproximativ
doua ore am aterizat pe Aeroportul
din Bologna. De aici am luat autobuzul care ne-a dus pana in gara din Bologna. In gara am avut un ragaz de
trei ore, moment in care am iesit din gara pentru a ne plimba si a admira
frumosul oras. Am facut
fotografii fiind impresionati de cladirile vechi, Bologna remarcandu-se prin aerul sau vechi si nou. Orasul
mai este numit si ,,orasul rosu’’ deoarece aceasta culoare predomina peste tot:
case, acoperisuri, fatade.
Dupa aceasta plimbare am luat trenul si am ajuns in gara din Verona.
Acolo ne asteptau familiile la care urma sa fim gazduiti si profesori din scoala. Pe mine
m-a asteptat Cassano Chiara, una dintre elevele liceului “Girolamo Fracastoro”, insotita de mama ei. M-a impresionat faptul ca
erau niste oameni atat de calzi incat inafara de limba ce o vorbeau....nu m-am
simtit straina ci dimpotriva, aveam un sentiment de liniste si confort, parca
eram acasa iar acest lucru se datora caldurii si ospitalitatii cu care m-au
primit .
In cea de
a doua zi am mers cu totii
la scoala. Acolo ne-am intalnit cu profesorii si elevii din Italia, Spania,
Polonia, Finlanda si Cipru. Primele activitati desfasurate au fost diferite
jocuri de warm-up, aranjarea noastra in functie de anul si luna in care ne-am
nascut, Apoi au urmat activitatile
propriu-zise: prezentarea
posterelor, si a filmului hazliu cuprinzand expresii locale si formule de salut. Toate
acestea s-au desfasurat avand ca obiective cunoasterea si comunicarea.
Spre seara ne-am intors la scoala unde am participat la cina festiva
oferita de profesorii si parintii elevilor din scoala. Am gustat preparate
traditionale italiene precum: pizza, lasagna, prosciuto, diferite tipuri de
branzeturi si in final deliciosul tiramisu.
In famile
comunicarea nu a fost o problema deoarece ne-am inteles foarte bine. Dimineata,
inainte de a pleca la scoala luam micul dejun cu Chiara - un corn cu ciocolata
si un pahar de suc sau ceai. Cand ajungeam seara acasa luam cina impreuna.
Ne-au fost oferite diferite mancaruri si alimente specifice tarii, cum ar fi:
orez cu mazare (rico con piselli) si peste ton (pesce tonno), iar la desert
inghetata.
A doua zi
a debutat cu alte activitati planificate anterior. Am fost repartizati in doua
grupe, una careia i-a fost prezentat calendarul Comenius, primul produs al
proiectului iar cealalta grupa a primit indicatii pentru jocul digital. Apoi
activitatile au continuat cu invatarea a trei dansuri traditionale italiene sub
indrumarea unui instructor foarte simpatic.
In ultima
zi de activitati am vizionat filmuletele cuprinzand stereotipurile iar apoi un
specialist in psihologie ne-a provocat la o discutie despre prejudecata si
stereotip. Mai apoi fiecare tara a avut de prezentat cinci situatii
stereotipice mimate specifice fiecarei tari.
Un moment
emotionant a fost determinat de inmanarea certificatelor de mobilitate tuturor
elevilor si profesorilor participanti.
Ultima
seara am petrecut-o in familie fiind invitati la Mc.Donalds, iar mai apoi mi-am
luat la revedere de la toti. Cel mai bine m-am inteles cu Chiara si cu Giovanni, doi tineri de varsta mea cu care m-am inteles foarte bine, am
impartasit aceleasi pasiuni si am comunicat fantastic.
In ultima
zi, la ora 6:30, a avut loc plecarea spre casa. Emotia era
destul de mare mai ales ca abia asteptam sa ajung acasa si sa povestesc tuturor
despre experienta pe care am trait-o
Familia Chiarei m-a condus la gara, unde ne-am
luat la revedere si le-am multumit pentru tot. Se simtea
faptul eram cu totii emotionati, totusi am trait in casa lor cateva zile si
deja ne obisnuisem unii cu altii de parca ne stiam de mult timp. Am ramas sa
continuam prietenia cu ajutorul internetului.
In final, ma bucur foarte mult ca fac parte din acest proiect si imi doresc foarte
mult sa vizitez si alte tari, sa cunosc noi tineri, noi traditii si locuri si in
acelasi timp sfatuiesc pe toti colegii mei ce citesc aceste randuri sa
participe la acest proiect pentru experienta ce o dobandesti lucrand la
proiect, afland lucruri noi legate de traditiile, obiceiurile altor popoare, vizitand
locuri noi si cunoscand oameni deosebiti.
Blanariu Valentina
Clasa a X-a A
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu